Pe piața de retail există trei concepte de magazine de tip discount: hard discounter, soft discounter și limited-line discounter. Fiecare dintre aceste concepte au caracteristicile lor, însă există anumite reguli comune care sunt respectate.
Astfel, este de preferat ca magazinele de tip discount să fie administrate cu niște costuri reduse. De aceea, în magazinele de acest tip angajații au multiple atribuții pentru a reduce costurile finale iar segmentul de merchandasing este elementar.
De asemenea, în magazine există un număr limitat de produse. Cele mai multe produse se află în unitățile Aldi, unde există în jur de 900 de articole, față de 20 000 de articole care se regăsesc în hypermarketurile tipice din Europa.
Concentrarea pe prețul produselor face parte din politica discounterilor. Prețurile sunt afișate în locuri cât mai vizibile, de obicei deasupra produselor. De cele mai multe ori, atenția cade atât asupra prețurilor, cât și asupra produselor în sine.
În ceea ce privește dimensiunile magazinelor, acestea au un format relativ uniform, mărimea și aspectul acestora ajutând la menținerea unor costuri reduse. Magazinele tipice din acest segment au între 800 – 1500 mp.
În magazinele de tip discount se comercializează semnificativ mai puține sortimente de brand. De exemplu, pentru Lidl, produsele marcă proprie rămân în permanență în prim-plan, chiar dacă în ultimii 2-3 ani produsele de brand au fost prezente în magazinele sale. Gamele de produse aflate în magazinele de tip discount sunt într-o permanentă îmbunătățire cu noi produse sănătoase, organice sau chiar premium.
Ținând cont de caracteristicile acesteia, piața de discount este în continuă creștere, iar în anumite arii au loc periodic schimbări semnificative de care ar trebui să se țină cont.
Sursă: IGD.com
