Lupta statului impotriva supermarketurilor

„Intervenția statului în piața liberă pleacă de la premize și intenții aparent bune: statul are în vedere protejarea mecanismelor pieței, promovarea unei structuri de piață concurențiale și apărarea contra unor comportamente anti-concurențiale”, a declarat Dl. Doctor în Economie Cristian Păun în deschiderea prezentării sale de la evenimentul Romania Retail Summit 2011.

Conform D-lui Profesor Păun politica statului în domeniul concurenței vizează:

1. înțelegerile și acordurile între furnizori/comercianți/producători privind piața, comercializarea produselor sau prețurile de vânzare

2. abuzul de poziție dominantă pe piață (impuneri de prețuri, limitări de producție, impunerea de prestații suplimentare)

3. controlul concentrărilor de firme pe piață (achizițiile sau fuziunile de firme peste o anumită valoare sau dimensiune sunt blocate)

4. controlul strict al ajutoarelor de stat (acordarea de subvenții de la stat pentru anumite sectoare/domenii/regiuni/afaceri considerate strategice).

Problemele statului cu supermarketurile se referă la:

– preţurile mult prea mari pe care le practică

– politica comercială cu privire la producători, la produsele tradiţionale autohtone şi la produse ecologice

– poziţia de monopol pe piaţă la nivel local/regional care elimină micii comercianţi

– înşelarea consumatorilor prin supraîncărcarea bonurilor cu produse ce nu se regăsesc în coşul de cumpărături

– exploatarea furnizorilor de produse prin puterea de negociere mare în raport cu aceştia

– importurile masive pe care le încurajează în detrimentul producţiei autohtone

– supermarket-urile fac discriminari între furnizori in ceea ce priveşte durata perioadei de creditare

– supermarketurile cer discount-uri retrospective de la furnizori care au redus preţul produsului stabilit în momentul vânzării

– cer furnizorilor să cumpere produse sau servicii de la anumite firme (transport, etichetare, ambalare) în schimbul unui comision,

– comandă bunuri de la furnizori la un pret promoţional, pe care apoi le vând la preț mai mare, fără a compensa furnizorii

– inventivitatea foarte mare în a crea discounturi, taxe, bonusuri

– diferenţe majore de preţuri între produsele din România si produsele din alte ţări ale Uniunii Europene în defavoarea consumatorilor români.

Statul a luat o serie de masuri impotriva supermarketurilor, dar ignoră mai multe aspecte economice. Supermarketurile sunt afaceri private supuse în primul rând regulilor pieţei şi se află la mâna consumatorilor care sunt liberi să aleagă altceva. Supermarketurile se află într-un sistem concurenţial atât pe orizontală (cu alte supermarketuri) cât şi pe verticală (magazine mai mici specializate).

Supermarketurile presupun niste rigori şi cerinţe pe care furnizorii trebuie să le îndeplinească şi care diferă de cele aferente micilor comercianţi independenţi. Mai mult, supermarketurile sunt generatoare de taxe, impozite şi locuri de muncă ca orice altă afacere privată.

Statul nu trebuie folosit pentru a transfera nenatural costuri de la consumatori către comercianti/producători şi invers. Statul nu poate face mai mult decât poate face un contract individual încheiat între părţile implicate (Codul de Bune Practici Comerciale este redundant în cea mai mare parte a sa ).

Lupta statului cu supermarketurile este o temă internaţională. Franţa , Germania şi Marea Britanie au votat mai multe legi care interzic vânzarea sub costurile de producţie şi discounturile ascunse.

„Experienţa de piată atât a furnizorilor cât şi a retailerilor este încă una destul de redusă. Relaţiile contractuale încă sunt imperfecte şi încă mai au de câstigat de pe urma maturizării pieţei de profil. Implicarea agresivă a statului mai mult decât oferirea unor ghiduri de bune practici care să ajute la maturizarea pieţei poate crea probleme grave la nivel de sector şi la nivel de consumador.

Supermarket-urile trebuie să învete din greşelile făcute până acum şi să îşi reevalueze poziţia de forţă (dacă ea există) faţă de piaţă şi furnizori pentru a putea rezista pe termen lung într-un mediu tot mai concurenţial. În ciuda imperfecţiunilor sale, piaţa are totuşi mecanisme suficiente şi eficiente de reglare şi transferare a drepturilor şi obligaţiilor între participanţi. Atunci când statul intervine şi ia partea unor participanţi în piaţă, statul distorsionează ireversibil piaţa cu costuri mult mai mari, acoperă lipsa de eficienţă a unor participanţi pe piaţă, constituie sursă de coruptie, de birocratie inutilă şi de bariere în calea dezvoltării naturale a economiei”, a concluzionat D-l Profesor Cristian Paun.