Pe 4 noiembrie 2015, Guvernul României aproba Hotărârea nr 915/2015, publicată chiar a doua zi, pe 5 noiembrie 2015 în Monitorul Oficial, prin care stabilea criteriile pentru oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor determinate de încălcarea gravă a cerinței de securitate la incendiu, ca urmare a incidentului tragic din Bucureşti de la Clubul #Colectiv.
Hotărârea nr. 915/2015 privind stabilirea criteriilor pentru oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor determinate de încălcarea gravă a cerinţei de securitate la incendiu în ceea ce priveşte periclitarea vieţii ocupanţilor şi forţelor de intervenţie, neasigurarea stabilităţii elementelor portante, respectiv a limitării propagării focului şi fumului în interiorul edificiului şi la vecinătăţi intra în vigoare de la 04.11.2015. Aceasta se poate citi integral AICI.
Cu alte cuvinte, începând cu 4 noiembrie, înspectorii de la ISU puteau opri temporar funcționarea localurilor autorizate din punctul de vedere al securității la incendiu, cu aria desfășurată mai mare de 200 mp, având destinația de comerț, cultură sau turism, în situația depășirii cu mai mult de 10% a numărului de utilizatori pentru care s-a acordat autorizația.
Credit Foto: shutterstock.com
Au urmat două luni de agonie printre comercianţii vizaţi, care se confruntau şi încă se confruntă cu proceduri de autorizare diferite. Activitatea unui număr însemnat de agenţi comerciali ar fi temporar blocată şi sute de mii de locuri de muncă vor fi puse sub semnul întrebării, ca efect al blocajului creat.
Senzaţia este că nu se conştientizează pe deplin faptul că există riscul să se blocheze – efectiv – economia. De ce? Pentru că oamenii, autoritătile s-au speriat după incidentul tragic din Bucureşti de la Clubul Colectiv şi au început să se ducă dintr-o extremă într-alta, iar ca efect imediat s-a produs blocarea autorizărilor pentru securitatea la incendiu.
Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) solicita Guvernului, la finalul anului trecut, să regândească de urgenţă sistemul de autorizare a activităţilor comerciale şi cerea un termen de conformare de un an, pe fondul blocajului creat la nivelul autorităţilor locale privind emiterea sau reînnoirea autorizaţiilor.
„Pentru mii de firme blocajul actual înseamnă faliment curat, efectul asupra populaţiei şi asupra economiei ţării fiind devastator, pe termen lung. Solicităm încă o dată Guvernului şi în mod principal vicepremierului Vasile Dâncu constituirea de urgenţă a grupului interministerial pentru modernizarea administraţiei, la care de altfel acesta a făcut referiri dese în ultima perioadă, iar pe agenda acestuia să figureze ca temă prioritară regândirea sistemului de autorizare a activităţilor comerciale, care pe lângă faptul că este complex, a devenit mult prea complicat şi, mai ales, mare consumator de timp,” declara la finalul anului trecut AMRCR
Ce trebuie să facă o companie pentru a autoriza un spaţiu comercial?
1. Pentru categoria construcţiilor noi, de tip greenfield, este nevoie de:
– certificatul de urbanism, eliberat de Primăria locală care este un act informativ. Deşi documentaţia se depune în baza legii 50 şi este general valabilă, fiecare primărie solicită alte şi alte acte, unele fără nicio legătura cu subiectul.
Pentru un supermarket, ca exemplu, nu e nevoie de obţinerea PUZ-ului dar primăriile cer PUZ la orice. De ce? Pentru ca Prmăriile să fie „acoperite”, în caz de „ceva”. Un PUZ, conform legii, ar trebui să dureze cca 90 de zile dar în realitate durează minim 120 de zile, fără a apela la „relaţii” prin Primărie.
PUZ-ul se obţine în baza unor avize. Avizele, însă, pot bloca procesul de autorizare. De exemplu, terenul este străbătut de cabluri sau ţevi de la diverse companii.
– autorizaţia de construcţie (avizele)
În 90 de zile se obţine autorizaţia de construcţie, conform legilor în vigoare. În realitate, durata medie de obţinere a autorizaţiei de construcţie este de cca 270 de zile. Sunt situaţii însă în care durează şi 2 ani.
Adunând şi scăzând, un comerciant are toate şansele să stea şi 3 ani pentru a porni investiţia respectivă.
2. Pentru categoria de amenajare a unui spaţiu comercial într-un spaţiu existent există o problematică oarecum similară şi la fel de gravă, spaţiile comerciale de la parterul blocurilor şi cele de la parterul clădirilor vechi fiind printre cele mai afectate de HG 915/2015.
Conform legii 10, pentru modificarea destinaţiei unui spaţiu deja existent ai nevoie de 2 avize: de securitate la incendiu şi de autorizaţie de funcţionare.
Pentru avizul de securitatea la incendiu, pentru un spaţiu de până la 400 de mp, lucrurile sunt relativ simple. Peste 400 de mp şi peste 600 mp apare nevoia de hidranţi (interiori şi exteriori). Hidranţii exteriori trebuie puşi la dispoziţie de regiile de apă. În caz contrar, operatorii spaţiilor comerciale trebuie să-şi construiască singuri rezervoarele de apă. Pentru ultima variantă, în majoritatea spaţiilor comerciale, un rezervor exerior este imposibil de realizat din cauza dimesiunilor legale impuse: minim 60 – 100 metri cubi şi a amplasamentului (subteran sau suprateran) care trebuie şi izolat.
În concluzie, e nevoie de un spaţiu suplimentar (cumpărat sau închiriat) pentru aceste rezervoare, lucru imposibil de pus în practică, în majoritatea cazurilor.
Practic, ajungem la o tristă realitate: dacă vrei să funcţionezi legal, este imposibil.
NOU, din acest an:
Autorizaţia de funcţionare dată de primăriile locale este condiţionată, începând cu acest an, de obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu. Adică autorizaţia de funcţionare îţi este reînnoită (se reînnoieşte anual) doar dacă ai autorizaţia de securitate la incendiu. Cu alte cuvinte, o direcţie o blochează pe alta.
Realitatea „din teren” vs ce fac alţii
În România, un comerciant ia spaţiul, iar conform legii, acesta se închide timp de un an de zile pentru transformare şi obţinerea autorizaţiilor de funcţionare, timp în care se plăteşte chirie, experţi şi autorizaţii deşi anterior spaţiul a avut aceeaşi destinaţie, şi abia după aceea se inaugurează.
În state precum Polonia sau Ungaria durata întregului proces de autorizare este de maxim de 30 de zile.
În Polonia, de exemplu, dacă un retailer închiriază un spaţiu pe locul unei foste unităţi comerciale cu aceeaşi destinaţie şi doreşte să o transforme şi să o rebranduiască, se adresează unui singur organism. Adică toată documentaţia – una foarte clară – se depune la un singur organism conform unui acord unic. După depunere, organismul are termen de 14 zile prin care poate comunica dacă lipseşte ceva din documentaţie. Dacă nu, ulterior nu mai poate cere alte documente.
Apoi, dacă nu ai primit vreun refuz după 30 de zile de la depunerea documentaţiei, intră în vigoare ceea ce se cheamă un acord tacit, prin intermediul căruia autorizaţia de funcţionare este ca şi obţinută. Dacă exită refuzuri, acestea sunt însoţite obligatoriu de motivaţii astfel încât speţa să-şi găsească rezolvare.
Cu alte cuvinte, sistemul îl favorizează pe cel care vrea să intre în legalitate şi nu pe cel care vrea să pună piedică. În România, legislaţia permite oricui să blocheze în orice moment demersul de obţinere a autorizaţiilor.
Pe de altă parte, operatorii de hypermarket, adică spaţii comerciale cu suprafeţe mari, beneficiază de o legislaţie cât de cât accesibilă, iar acestea pot fi adaptate cu investiţii mici la noile reglementări legislative, cu spaţiile destinate supermarketurilor, adică a magazinelor cu suprafeţe mult mai mici, legislaţia este însă una potrivnică.
La noi, în retailul alimentar, în această situaţie sunt retaileri precum Carrefour (Market, Express, BILLA), Mega Image (Mega Image şi Shop&Go), PROFI, LaDoiPaşi şi alţi comercianţi independenţi.
Bula de oxigen
Cum odată cu 1 ianuarie 2016 existau toate premizele unui blocaj, deoarece autorizaţiile de funcţionare trebuiesc reînnoite anual, la pachet cu cele de protecţie la incendiu, autoritătile au dat comercianţilor un timp de un an de răgaz, aceştia având oportunitatea să fie lăsați să funcționeze în continuare, până la 31 decembrie 2016. Aceasta este data limită până la care autoritățile au decis să le permită să depună autorizație. Pe de altă parte, însă, până când vor depune acest act, ei vor funcționa pe proprie răspundere. Aşadar, lucrurile s-au schimbat şi nu prea.
Ce e de făcut? Ce soluţii există?
1. Întâi de toate, este necesar să se conştientizeze această situaţie de blocaj iminent
2. Să existe transparenţă – procesele de autorizare să se facă online, la vedere, fără deplasarea la faţa locului, situaţie în care se încurajează corupţia, iar răspunsurile pozitive sau negative pe anumite speţe să fie tot online, lucru care ar opri interpretările şi motivaţiile neîntemeiate
3. Să se „rupă” o autorizaţie de alta, iar organismele de control şi autorizaţie să emită independent acordurile, fără să depindă de celelalte documentaţii şi pentru a putea funcţiona şi desfăşura o activitate comercială, conform investiţiilor. Activitatea comercială se blocheză tocmai din cauza acestui aspect – autorizaţia de securitate la incendiu este la capătul procesului de autorizare, în timp ce aceasta ar trebui să poată fi obţinută independent de celelalte autorizaţii.
4. Procesele de autorizaţie să fie unitare, la fel în toată ţara, în fiecare localiate (un birou unic). Pompierii să viziteze spaţiile comerciale care sunt funcţionale, să le autorizeze dacă sunt de autorizat, iar dacă nu, să le spună concret comercianţilor ce trebuie să schimbe pentru a obţine autorizaţia.
5. Favorizarea celui care vrea să construiască, să investească, să desfăşoare o activitate şi nu pe cel care pune beţe în roate. Acestora din urmă să li se impună oferirea de explicaţii, motivaţii, justificări şi atunci majoritatea dintre aceştia nu se vor mai opune.
6. Să se schimbe legea. Schimbarea poate veni doar printr-o hotărâre de guvern
În fiecare dimineaţă puteți primi gratuit, direct pe adresa dvs de e-mail, cele mai proaspete ştiri din retailul alimentar şi din industria FMCG.
Abonaţi-vă la newsletterul zilnic gratuit.
