Un studiu de caz realizat de Calculează Emisii, companie specializată în calcularea, raportarea și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), pentru o companie românească din industria reciclării, a arătat că 71,8% din amprenta sa de carbon era generată în Scope 3.
Rezultatul este cu atât mai relevant cu cât compania analizată avea activitate industrială, utilaje, flotă proprie și mai multe puncte de lucru – surse directe de emisii – și, cu toate acestea, cea mai mare parte a amprentei se afla în afara operațiunilor proprii, în lanțul valoric.
În retail & FMCG, această pondere poate fi și mai mare. Potrivit raportărilor publice din retail, peste 90% din emisii sunt asociate Scope 3. Produsele și materialele achiziționate, ambalajele, transportul, distribuția sau tratarea produselor la finalul ciclului de viață sunt câteva dintre sursele care pot contribui la amprenta din lanțul valoric. Pentru retaileri, structura Scope 3 diferă în funcție de modelul de business, categoriile de produse și structura lanțului valoric.
Când cea mai mare parte a emisiilor este în afara companiei
În cazul companiei analizate de Calculează Emisii, emisiile directe – Scope 1 – reprezentau 16,2% din amprenta totală, iar cele asociate energiei achiziționate – Scope 2 – 12%. Restul de 71,8% se regăsea în Scope 3.
Scope 1 cuprinde emisiile generate direct de companie, de exemplu prin combustibilul utilizat de flota proprie sau de anumite echipamente. Scope 2 se referă la emisiile asociate energiei achiziționate și consumate, iar Scope 3 cuprinde emisiile indirecte din lanțul valoric, atât din amonte, cât și din aval.
GHG Protocol grupează Scope 3 în 15 categorii, printre care bunurile și serviciile achiziționate, bunurile de capital, transportul și distribuția, deșeurile, activele închiriate, precum și procesarea, utilizarea și tratarea produselor vândute. Relevanța fiecărei categorii diferă însă de la o companie la alta.
„În retail & FMCG, printre sursele relevante pot intra bunurile și serviciile achiziționate, utilizarea și tratarea la sfârșitul ciclului de viață a produselor vândute, transportul și distribuția, deșeurile, deplasările de serviciu și naveta angajaților. Pentru rețelele care funcționează în sistem de franciză poate fi relevantă și categoria Francize.
În sectorul agri-food apare și o categorie distinctă de emisii, FLAG (Forest, Land and Agriculture), asociată agriculturii, pădurilor și utilizării terenurilor.
„În retail și FMCG, Scope 3 reprezintă de obicei peste 90% din amprenta totală. În cazul retailerilor alimentari, emisiile Scope 1 și 2 (energie, agenți frigorifici, flotă) depășesc rareori 5–10%. Cele mai mari emisii se concentrează în câteva categorii GHG Protocol:
- Bunurile și serviciile achiziționate, în principal alimentele de la raft.
- Utilizarea produselor vândute, relevantă pentru produsele non-food care consumă energie electrică sau combustibili.
- Tratarea la sfârșitul ciclului de viață: ce se întâmplă cu produsele după utilizare, inclusiv risipa alimentară și ambalajele.
- Transportul și distribuția, atât în amonte, cât și în aval.
- Deșeurile generate, deplasările de serviciu și naveta angajaților au o pondere mai mică, dar se raportează și ele.
- Pentru rețelele de proximitate care funcționează în sistem de franciză este relevantă și categoria Francize.
În agri-food apare și un aspect care se raportează separat: emisiile FLAG (Forest, Land and Agriculture), adică cele generate la nivelul fermei, al pădurilor și al utilizării terenului. Atunci când acestea depășesc 20% din total, SBTi cere o țintă separată de reducere. Pragul este depășit de aproape orice retailer alimentar și de majoritatea procesatorilor de carne sau lactate.
Analiza începe cu un screening pe toate cele 15 categorii, pornind de la registrul de achiziții. Screening-ul se face pe baza cheltuielilor: achizițiile sunt grupate pe categorii de activitate, iar fiecărei categorii i se aplică un factor de emisie mediu. Rezultatul nu este precis, dar în câteva săptămâni arată unde se află cea mai mare parte a emisiilor.
Categoriile excluse din raportare trebuie justificate, pe baza unor criterii de relevanță: mărimea emisiilor din categoria respectivă, influența pe care compania o are asupra lor, riscurile comerciale sau legislative asociate, așteptările clienților, ale băncilor și ale investitorilor.
Al doilea pas este prioritizarea. De cele mai multe ori, 20–30% dintre furnizori generează 70–80% din emisiile asociate bunurilor achiziționate. Aceștia devin ținta principală a colectării de date.
Pentru categoriile prioritare, estimările pe baza valorii achizițiilor se înlocuiesc treptat cu date mai precise:
- Pentru alimente se folosesc cantitățile fizice (kilograme, tone) și factori de emisie din baze de date recunoscute, precum Agribalyse sau Ecoinvent.
- Pentru principalii furnizori se folosesc date specifice, adică amprenta de carbon a produsului calculată conform ISO 14067, de la materia primă până la poarta fabricii.
Al treilea pas este implicarea furnizorilor. Emisiile din bunurile achiziționate ale retailerului sunt, de fapt, suma amprentelor produselor livrate de furnizori. Din acest motiv, marile rețele cer tot mai des date primare și ținte de reducere de la furnizorii lor”, explică Alexandra Mirea, CO₂ Emissions Technical Expert – Calculează Emisii
Ce poate spune amprenta de carbon despre business
Pentru o companie din retail & FMCG, calcularea emisiilor nu trebuie privită doar ca un exercițiu de raportare. Rezultatele pot arăta în ce zone ale businessului se concentrează impactul și pot ajuta compania să stabilească unde are nevoie de o analiză mai aprofundată.
Un retailer poate lucra cu sute sau mii de produse și furnizori. Nu este realist să analizeze toate sursele de emisii cu același nivel de detaliu și nici nu este neapărat util să le trateze ca fiind la fel de importante.
Apar astfel întrebări concrete: ce categorii de produse contribuie cel mai mult la amprentă? Ce materiale sau ambalaje merită analizate? Cât contează transportul? Unde sunt necesare date mai bune? Pentru ce categorii sau furnizori este nevoie de o analiză mai detaliată?
„Cifra totală spune cât emite o companie, dar nu spune de ce și nici unde se poate interveni. Valoarea reală a calculului stă în harta pe care o obții și care îți arată unde pierzi bani în procese, prin energie, combustibil sau echipamente care consumă fără să producă valoare. Îți arată și cât de dependent ești de furnizori și de lanțul valoric.
În multe companii, cea mai mare parte a emisiilor nu se află între zidurile proprii. Afli, de asemenea, ce produse sunt cele mai expuse la costul carbonului în anii următori și cât de pregătit ești pentru datele pe care retailerii și băncile le cer deja. Harta emisiilor devine un instrument de business doar dacă o folosești ca strategie de dezvoltare, nu ca pe un raport pus într-un sertar”, spune Alexandra Mirea.
Datele despre emisii pot deveni astfel o informație suplimentară în procesul de luare a deciziilor. Asta nu înseamnă că furnizorul sau produsul cu emisii mai mici reprezintă automat alegerea comercială mai bună. Informația poate fi însă analizată alături de criterii precum prețul, calitatea, disponibilitatea sau termenul de livrare.
În același timp, compania își poate orienta soluțiile de reducere a emisiilor către zonele cu impact relevant, în loc să pornească de la măsuri generale.
Dacă analiza indică transportul drept o sursă importantă de emisii, pot fi investigate rutele, distanțele, gradul de încărcare sau alternativele logistice. Dacă impactul este concentrat în anumite produse, materiale sau ambalaje, analiza poate continua către specificații, alternative disponibile sau datele furnizorilor.
În alte situații, următorul pas poate însemna eficiență energetică sau, pur și simplu, colectarea unor date mai bune pentru categoriile cu impact semnificativ.
Reducerea emisiilor nu aduce automat și o reducere a costurilor, însă analiza poate evidenția oportunități de eficiență sau optimizare relevante pentru business.
De ce ajung solicitările privind emisiile la furnizori
Scope 3 are o particularitate importantă: o mare parte dintre activitățile și datele necesare pentru calcul se află în afara operațiunilor directe ale companiei.
Un retailer care vrea să înțeleagă mai bine emisiile asociate produselor cumpărate poate avea nevoie de informații mai detaliate de la furnizori. Aceștia, la rândul lor, pot avea nevoie de date de la propriii furnizori. Cererea de informații se poate transmite astfel de-a lungul lanțului valoric.
„Pentru un retailer, cea mai mare parte a emisiilor se află în produsele de pe raft. Emisiile furnizorilor devin astfel Scope 3 pentru retailer. Dacă retailerul și-a asumat ținte de reducere sau are obligații de raportare, nu le poate atinge fără date de la furnizori. De aceea cererea coboară în lanț, de la marile rețele către producători și procesatori, inclusiv către IMM-uri.
Aici intervine un element important: Standardul voluntar de raportare, construit pe baza VSME, adoptat de Comisia Europeană și intrat în vigoare în septembrie 2026. Companiile cu până la 1.000 de angajați au astfel un reper clar: informațiile pe care le pot cere partenerii mari din lanțul valoric sunt limitate, în principiu, la ce prevede acest standard, începând cu anul financiar 2027. Un furnizor ar trebui să poată oferi, în primul rând, emisiile Scope 1 și 2 calculate corect.
Apoi, amprenta de carbon pentru principalele produse livrate, calculată după o metodologie recunoscută, cum este ISO 14067. Contează și transparența: ce date au fost folosite, ce limite are calculul și ce plan de reducere există. Un raport VSME pregătit din timp înseamnă că furnizorul nu mai răspunde la zeci de chestionare diferite. Are un singur set de date, recunoscut la nivel european, pe care îl poate transmite oricărui client sau finanțator”, explică Alexandra Mirea.
Pentru furnizori apare, prin urmare, o întrebare foarte practică: dacă un client important solicită informații despre emisiile companiei sau ale produselor furnizate, cât de ușor pot fi oferite aceste date?
GHG Protocol, CSRD și VSME: ce înseamnă și care este diferența
În acest context apar frecvent trei denumiri care pot crea confuzie: GHG Protocol, CSRD și VSME. Ele nu reprezintă același lucru.
GHG Protocol oferă cadrul utilizat pentru contabilizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră și stă la baza clasificării acestora în Scope 1, Scope 2 și Scope 3.
CSRD reglementează raportarea de sustenabilitate pentru companiile care intră în sfera sa de aplicare, 1.000 de angajați și mai mult de 450 milioane EUR cifră de afaceri, prin standardele europene de raportare de sustenabilitate ESRS.
VSME este standardul voluntar destinat companiilor sub 1.000 de angajați, prin care acestea își pot structura și comunica informațiile de sustenabilitate.
Distincția este importantă. O companie poate să nu aibă ea însăși obligația de raportare conform CSRD și, în același timp, să primească solicitări de informații despre sustenabilitate din partea clienților, partenerilor sau finanțatorilor.
VSME oferă un cadru prin care aceste informații pot fi structurate și comunicate mai ușor, fără ca o companie să fie nevoită să pornească de fiecare dată de la zero atunci când primește o astfel de solicitare.
De la o cifră la informații utile pentru business
Studiul de caz realizat de Calculează Emisii arată de ce calcularea amprentei de carbon nu ar trebui să se încheie cu o cifră într-un raport. Valoarea analizei stă și în înțelegerea surselor care generează emisiile și a legăturii acestora cu activitatea companiei.
În cazul analizat, faptul că 71,8% din amprenta de carbon a fost generată în Scope 3 indică importanța activităților din lanțul valoric. Pentru companiile din retail & FMCG, analiza poate conduce către produse și materiale achiziționate, ambalaje, transport, distribuție, logistică sau relația cu furnizorii.
Astfel, întrebarea nu mai este doar „câte tone de CO₂e generăm?”, ci și „de unde provin aceste emisii, ce ne spun despre business și unde merită să acționăm?”
Contact Calculează Emisii
Companiile care vor să afle care sunt principalele surse ale emisiilor din propriul business și de unde pot începe calcularea amprentei de carbon pot contacta echipa Calculează Emisii la alexandra@calculeazaemisii.ro sau +40 763 065 614.
Întregul conținut al site-ului www.retail-FMCG.ro este proprietatea S.C. Retail FMCG Media S.R.L. și este protejat de legea dreptului de autor, neputând fi preluat, copiat parțial sau integral sau folosit pentru crearea de articole derivate, fără acordul expres scris în prealabil al proprietarului. Folosirea în alt scop decât cel personal sau non-comercial este strict interzisă.
Fii primul care află cele mai proaspete ştiri din #retail-ul alimentar, industria #FMCG, #eCommerce, #FoodService și #servicii dedicate retailului, știri pe care le vei putea primi gratuit, direct pe adresa ta de e-mail,
Abonează-te gratuit la newsletter
Publicația retail-FMCG.ro reprezintă platforma ideală pentru a vă promova produsele sau serviciile. Mai multe detalii, AICI.
retail-FMCG.ro a lansat platforma online B2B Meetings, locul de întâlnire al cererii cu oferta de echipamente, tehnologii și servicii pentru retail. B2B Meetings conectează companiile de retail cu potențialii furnizori de servicii pentru retail
Înregistrare
